UCRAINEÁN, -Ă, ucraineni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau populației ei, privitor la Ucraina sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). [Pr.: -cra-i-] – Ucraina (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UCRAINEÁN, -Ă CRAI-NEAN/ adj., s. m. f. (locuitor) din Ucraina. ◊ (s. f.) limbă slavă, cu numeroase dialecte, vorbită de ucraineni. (< fr. ukrainien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ucraineán (u-crai-nean) adj. m., s. m., pl. ucrainéni; adj. f., s. f. ucrainéană, pl. ucrainéne
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
UCRAINEÁN s., adj. 1. s. rutean, (Mold. și Bucov.) rusnac. 2. adj. rutean, rutenesc, (înv.) malorosian, malorosienesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ucraineán s. m., adj. m. (sil. -crai-nean), pl. ucrainéni; f. sg. ucraineánă, g.-d. art. ucrainénei, pl. ucrainéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UCRAINEÁN1 ~éni m. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară din Ucraina. /Ucraina n. pr. + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UCRAINEÁN2 ~eánă (~éni, ~éne) Care aparține Ucrainei sau populației ei; din Ucraina. Cântece ~ene. /Ucraina n. pr. + suf. ~ean
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink