Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ugui (verb) , uguit (substantiv neutru)   
UGUÍT s. n. Faptul de a ugui; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurit, uguire. – V. ugui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UGUÍT s. v. gângurit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uguít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UGUÍ, pers. 3 úguie, vb. IV. Intranz. (Despre porumbei și turturele) A scoate sunete caracteristice speciei; a gânguri (2). – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A UGUÍ pers. 3 úguie intranz. (despre porumbei și turturele) A scoate sunete molcome, prelungi și repetate, caracteristice speciei; a face „u-gu-gu”; a gurlui; a turui. /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UGUÍ vb. v. gânguri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uguí (-úi, -ít), vb. – A gînguri porumbelul sau turturelul. Creație expresivă, cf. gunguri, gîgîi și uhu, interj. (imită glasul cucuvelei).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
uguí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. úguie, imperf. 3 sg. uguiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
Definiții din dicționare neoficiale:
ugui, uguie (pers. a III-a sg.) v. i. (d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia.
Sursa: Dicționar de argou al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2017 DEX online (http://dexonline.ro)