UITUCEÁLĂ, uituceli, s. f. Faptul de a uita; lipsă de memorie sau de atenție, nebăgare de seamă; p. ext. distracție, zăpăceală. – Uituc + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UITUCEÁLĂ s. (rar) uitucenie, uitucie. (~ unui om.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uituceálă s. f., g.-d. art. uitucélii; pl. uitucéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink