Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
UMANÍST, -Ă, umaniști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept, partizan al umanismului. ♦ (La m.) Savant din sec. XVII, care studia operele antichității. 2. Adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism, caracteristic umanismului; care este de domeniul culturii clasice; umanistic. 3. S. m. și f. Elev de liceu care urmează învățământul umanistic. – Din fr. humaniste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UMANÍST, -Ă adj. Care aparține umanismului, privitor la umanism; de domeniul culturii clasice; umanistic. // s.m. și f. 1. Adept, partizan al umanismului. ♦ Savant din sec. XIV-XV, care studia operele antichității. 2. Elev de liceu care urmează secția umanistică. [< fr. humaniste, it. umanista].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UMANÍST, -Ă I. adj., s. m. f. (adept) al umanismului; de domeniul culturii clasice; umanistic. II. s. m. artist, gânditor aparținând umanismului Renașterii; cărturar din epoca Renașterii care studia operele antichității. (< fr. humaniste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UMANÍST adj. umanistic. (Cultură ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
umaníst s. m., adj. m., pl. umaníști; f. sg. umanístă, pl. umaníste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UMANÍST1 ~stă (~ști, ~ste) 1) Care ține de umanism; propriu umanismului. Fi-lozof ~. 2) v. UMANISTIC. /<fr. humaniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UMANÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. 1) Adept al umanismului. 2) (în epoca Renașterii) Om de știință preocupat de studierea culturii, literaturii și limbilor clasice. 3) Persoană, pătrunsă de umanism. /<fr. humaniste
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)