Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: undi (verb tranzitiv) , undire (substantiv feminin)   
UNDÍRE, undiri, s. f. Faptul de a undi1; undit. – V. undi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
undíre s. f., g.-d. art. undírii; pl. undíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNDÍ2 vb. IV. v. unda.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A UNDÍ ~ésc tranz. 1) (pește) A pescui cu undița. 2) fig. (informații) A culege câte puțin în mod indirect. /<sl. onditi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
undí, undésc, vb. IV (reg.) 1. a pescui cu undița. 2. a căuta cu lingura prin fiertură o bucată de carne, de pește.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
undí (-désc, -ít), vb. – A pescui cu undița. Sl. ąditi (Tiktin). – Der. undiță, s. f. (vargă de pescuit), mr. uniță, din sl. ądica (Miklosich, Slaw. Elem., 54; Cihac, II, 439; Byhan 323; Conev 74), cf. bg. vădica (› megl. vondiță); unghiță, s. f. (undiță), în Trans., pare var. dialectală (după Byhan 323 și Conev 52, din sl. ągricĭ).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
undí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. undésc, imperf. 3 sg. undeá; conj. prez. 3 sg. și pl. undeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)