UNDREÁ s. f. v. andrea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
undreá (-éle), s. f. – 1. Decembrie. – 2. Ac de împletit. – 3. Claviculă. – 4. Vena gîtului. – 5. Lemn care susține bucșa roții de moară. – 6. O anumită parte a plugului. – Var. îndrea, andrea. Mr. andreauă. Origine incertă. Pare a fi numele Sf. Andrei; dar cu excepția primului sens, semantismul nu este clar. După Tiktin, acest nume s-ar datora asemănării cu brațele crucii Sf. Andrei (cf. Tagliavini, Arch. Rom., XII, 190); această explicație nu pare convingătoare. Etimonul pe care-l semnalăm a fost menționat de Diez, Gramm., I, 440 și de Roesler 564. Din lat. *endrella ‹ gr. ἔνδριον (Giuglea, RF, II, 49) sau din tc. öyündüre (Iogu, GS, IV, 338) nu pare posibilă.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
andreá (Mold. Olt. Ban.), îndreá (Pt. Rar) și undreá (Munt. Trans.) f., pl. ele (după numele sfîntuluĭ Andreĭ, o sărbătoare la începutu ĭerniĭ, cînd se dă zor cu împletitu colțunilor, după cum și sfîntu Neculaĭ înseamnă și „vargă saŭ bicĭ de bătut copiiĭ” și dumitriță „o floare care înflorește pe la sfîntu Dumitru”). Ac mare (de metal orĭ de lemn) cu care se împletesc colțuniĭ ș. a. (Patru andrele servesc la ținut colțunu și una la împletit. Claviculă (un os). Undrea m., gen. al luĭ. Vechĭ Decembre, prima lună a ĭerniĭ. V. acușor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink