UNEÁLTĂ, unelte, s. f. 1. Piesă, ansamblu de piese, dispozitiv acționat manual sau de un mecanism, care servește pentru a efectua o operație tehnică de prelucrare mecanică, de montare, manevrare etc.: p. ext. piesă auxiliară care servește la efectuarea unei lucrări. 2. Fig. Mijloc folosit pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil); persoană, grup sau organizație de care se servește cineva pentru atingerea unui anumit scop (reprobabil). 3. (În sintagma) Unealtă gramaticală = instrument gramatical, v. instrument. – Une[le] + alte[le].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNEÁLTĂ s. v. instrument.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
UNEÁLTĂ s. v. instrument, lucru, obiect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uneáltă s. f., g.-d. art. unéltei; pl. unélte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNEÁLTĂ unélte f. 1) Obiect acționat manual la îndeplinirea unei operații de muncă; sculă; instrument. 2) fig. Mijloc de care se servește cineva într-un mod necinstit pentru a-și atinge anumite scopuri. [G.-D. uneltei] /une[le] + alte[le]
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
mașínă-uneáltă s. f., g.-d. art. mașínii-unélte; pl. mașíni-unélte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink