Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: unge (verb tranzitiv) , ungere (substantiv feminin)   
ÚNGERE, ungeri, s. f. Acțiunea de a (se) unge și rezultatul ei. – V. unge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÚNGERE s. 1. v. gresare. 2. întindere, uns. (~ untului pe pâine.) 3. v. miruire. 4. v. înscăunare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÚNGERE s. v. lipire, mituială, mituire, șperțuială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
úngere s. f., g.-d. art. úngerii; pl. úngeri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÚNGE, ung, vb. III. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu un strat de material gras, unsuros sau lipicios; a (se) gresa. ◊ Expr. (Tranz.) A unge pe cineva la inimă = a da, a crea cuiva o satisfacție deosebită. (Fam.) A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui. (Fam.) A unge osia (sau ochii) sau a unge pe cineva cu miere = a mitui, a da mită. (Fam.) A fi uns cu toate unsorile = a fi trecut prin multe, a fi experimentat, versat, a nu putea fi dus de nas. (Refl.; fam.) A se unge pe gât = a bea. 2. Tranz. A învesti în funcție un monarh sau un arhiereu. ♦ A mirui. 3. Tranz. A tencui un perete, a fățui, a vărui, a spoi. ♦ A murdări, a mânji. – Lat. ungere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ÚNGE ung tranz. 1) A acoperi cu un strat gras sau vâscos (în scopuri alimentare, igienice sau de protecție). ~ pâinea cu unt. ~ pielea cu unsori. ◊ ~ (pe cineva) cu miere la inimă a-i face cuiva o mare plăcere. ~ gâtul a bea (puțin). ~ osia a mitui. ~ cu var a vărui. ~ cu lut a murui; a lipi. 2) A face să fie murdar; a acoperi cu pete de grăsime; a murdări; a mânji; a păta. ◊ ~ ochii a) a induce în eroare; a înșela; b) a da ceea ce trece printre degete. 3) A învesti în funcția de monarh sau demnitar bisericesc. /<lat. ungere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ÚNGE vb. 1. v. gresa. 2. a întinde. (~ untul pe pâine.) 3. a (se) mânji. (S-a ~ cu nămol, la mare.) 4. a da. (Își ~ piciorul cu alifie.) 5. v. mirui. 6. v. înscăuna.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ÚNGE vb. v. lipi, mitui, spoi, șperțui, vărui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
únge (-g, -ns), vb.1. A acoperi cu un strat de material unsuros sau lipicios. – 2. A gresa. – 3. A impregna, a mînji, a tencui. – Mr. (a)ungu, (a)umșu, (a)undzire, megl. ung, unș, ungiri, istr. ungu, uns. Lat. ŭngĕre (Pușcariu 1815; REW 9069), cf. vegl. yondar, it. ungere, port. onher, fr. oindre.Der. unsoare, s. f. (substanță grasă; grăsime de porc; unguent); unsură, s. f. (acțiunea de unge); unsuros, adj. (gras, uleios); unsuri, vb. (a îmbiba cu grăsime). Cf. unt, untură.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
únge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ung, 1 pl. úngem, 2 pl. úngeți, perf. s. 1 sg. unséi, 1 pl. únserăm; part. uns
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)