UNIDIRECȚIONÁL, -Ă, unidirecționali, -e, adj. Care are loc, se face, se propagă într-o singură direcție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. unidirectionnel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. Care are loc, se propagă într-o singură direcție. ♦ (Despre aparate) Care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. [Cf. fr. unidirectionnel, it. unidirezionale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNIDIRECȚIONÁL, -Ă adj. care are loc, se propagă într-o singură direcție. ◊ (despre aparate) care recepționează sau transmite unde într-o singură direcție. ◊ (despre interjecții) care se combină, pe rând, cu un singur termen, în cadrul aceleiași propoziții. (< fr. unidirectionnel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
unidirecționál adj. m. direcțional
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink