Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
UNIFICÁ, unífic, vb. I. Tranz. 1. A face un întreg din mai multe părți; a realiza o unitate; a uni3. 2. A cuprinde într-un sistem unic; a face să fie unitar. A unifica ortografia. – Din fr. unifier, it., lat. unificare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNIFICÁ vb. I. 1. tr. A face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți; a uni. 2. tr. A reduce la un singur sistem; a face unitar. 3. refl. A se uni. [P.i. unífic, 3,6 -că. / < it. unificare, cf. fr. unifier < lat. unus – unu, facere – a face].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNIFICÁ vb. I. tr. 1. a face un întreg, un tot din mai multe unități sau părți. 2. a reduce la un singur sistem; a face unitar. II. refl. a se uni. (< fr. unifier, lat. unificare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNIFICÁ vb. a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ provinciile într-o singură țară.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
unificá vb., ind. prez. 1 sg. unífic, 3 sg. și pl. unífică
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A UNIFICÁ unífic tranz. 1) (obiecte răzlețe) A uni într-un tot întreg; a face să fie unic. 2) A face să fie la fel; a aduce la același numitor. ~ ortografia. /<fr. unifier, it., lat. unificare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink