UNÍME, unimi, s. f. 1. Cantitate abstractă considerată ca cifră elementară și care servește la formarea unui număr compus din mai multe cifre; (în sistemul zecimal) fiecare dintre cifrele de la l la 9; unitate. 2. Notă muzicală întreagă. – Un + suf. -ime.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNÍME s. (MAT.) unitate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uníme s. f., g.-d. art. unímii; pl. uními
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNÍME ~i f. 1) Element abstract, care exprimă o cantitate elementară și servește la formarea numerelor compuse. 2) (în sistemul zecimal) Fiecare dintre numerele de la unu la nouă inclusiv; unitate. 3) muz. Notă întreagă. /unu + suf. ~ime
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink