UNISÓN s. n. Executare de către un grup vocal sau instrumental a unei melodii la aceeași înălțime. ♦ Fig. Acord deplin, comuniune de idei, de sentimente, de interese. – Din fr. unisson, lat. unisonus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNISÓN n. 1) Sunet unic produs de mai multe voci sau instrumente; ansamblu de sunete produse simultan de mai multe voci sau instrumente. 2) fig. Concordanță perfectă; acord deplin. /<fr. unisson, lat. unisonus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNISÓN s.n. Efect obținut prin producerea simultană a unui sunet de aceeași înălțime de către două sau mai multe voci sau mai multe voci și instrumente. ♦ A cânta la unison = a executa simultan aceeași melodie pe mai multe voci sau la mai multe instrumente; (fig.) a fi (sau a lucra) în deplină concordanță cu cineva. [< fr. unisson, cf. it. unisono < lat. unus – unul, sonus – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNISÓN s. n. 1. executare simultană a acelorași sunete de aceeași înălțime de către două sau mai multe voci ori instrumente. 2. (fig.) acord, deplină concordanță de idei, de sentimente, de interese. (< fr. unisson, lat. unisonus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
unisón s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink