UNISONÁNȚĂ, unisonanțe, s. f. Îmbinare armonioasă a mai multor sunete, care impresionează plăcut urechea; acord, armonie. – Din fr. unissonance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNISONÁNȚĂ s. v. acord, armonie, consonanța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
unisonánță s. f., g.-d. art. unisonánței; pl. unisonánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNISONÁNȚĂ ~e f. Armonie care rezultă din emiterea simultană a acelorași sunete de mai multe voci sau instrumente. /< fr. unissonance
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink