Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: universal (adjectiv) , universalii (substantiv feminin)   
UNIVERSÁLII s. f. pl. Nume dat noțiunilor generale în filozofia scolastică. ◊ Disputa (sau cearta) universaliilor = discuție în jurul noțiunilor generale și a naturii lor, fapt care a determinat apariția celor trei curente din sânul scolasticii: realismul, nominalismul și conceptualismul. – Din lat. universalia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNIVERSÁLII f. pl. 1) (în filozofia medievală) Noțiuni generale. 2) Fapte care se pot atribui tuturor elementelor unei clase de obiecte. ◊ ~ lingvistice particularități caracteristice tuturor limbilor sau majorității acestora. /<lat. universalia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNIVERSÁLII s.f.pl. (Fil.) 1. Nume dat de scolastici în evul mediu noțiunilor generale. 2. Ceea ce poate fi spus despre toți indivizii aceleiași clase. [Sg. -ie. / < lat. universalia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNIVERSÁLII s. f. pl. (fil.) denumire dată de scolastici noțiunilor generale. (< lat. universalia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
universálii s. f. pl. (sil. -lii), art. universáliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNIVERSÁL, -Ă, universali, -e, adj. 1. Care aparține Universului, privitor la Univers; care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot ce există și este comun tuturor; care se referă la toate ființele sau lucrurile luate în considerație într-un caz dat; general, obștesc. ◊ (Adverbial) Universal valabil. ◊ (Substantivat, n.) Există o unitate dialectică între universal și particular. ◊ (Log.) Judecată universală = judecată care afirmă (sau neagă) un predicat în legătură cu totalitatea sferei subiectului. (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 2. Care se bucură de o mare faimă; vestit, ilustru, celebru. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, instrumente, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații, bun pentru mai multe situații. ♦ (Substantivat, n.) Mandrină de strung. – Din fr. universel, lat. universalis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNIVERSÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de univers; propriu universului. Gravitație ~ă. 2) Care caracterizează lumea întreagă; caracteristic pentru întreg globul pământesc. Istorie ~ă. 3) Care are cunoștințe din toate domeniile; cu cultură vastă; enciclopedic. 4) Care se referă la o totalitate de obiecte sau ființe; caracteristic pentru o anumită clasă de obiecte sau ființe. Remediu ~. Principiu ~. 5) (despre mașini, unelte, aparate) Care poate exercita mai multe operații; bun pentru executarea mai multor operații. /<fr. universal, lat. universalis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNIVERSÁL, -Ă adj. 1. Care se extinde asupra întregii lumi, care cuprinde tot și este comun tuturor lucrurilor; general. ♦ adv. Universal valabil. 2. (Log.; despre judecăți) Al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ♦ (Jur.) Legatar universal = moștenitor unic al unei averi disponibile. ♦ Mondial. 3. Care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (Despre unelte, aparate) Care poate fi folosit la mai multe operații. // s.n. Mandrină de strung. [< fr. universel, it. universale, lat. universalis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNIVERSÁL, -Ă I. adj. 1. care se extinde la întregul univers, care cuprinde tot ce există. ◊ comun unei totalități cuprinzătoare de entități; general. 2. (log.; despre judecăți) al cărei predicat se referă la întreaga sferă a subiectului. ◊ mondial. 3. care posedă cunoștințe din toate domeniile, care are o cultură generală vastă. 4. (despre unelte, aparate) care poate fi folosit la mai multe operații. II. s. n. mandrină de strung. (< fr. univesel, lat. universalis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNIVERSÁL adj. 1. v. mondial. 2. general, obștesc. (Pace ~.) 3. v. vast.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Universal ≠ particular
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
universál adj. m., pl. universáli; f. sg. universálă, pl. universále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNIUNEA POȘTALĂ UNIVERSALĂ (U.P.U.; în engl.: Universal Postal Union – U.P.U.), agenție specializată guvernamentală în cadrul sistemului O.N.U. (din 1947), cu sediul la Berna (Elveția), creată în 1874 (își începe activitatea în 1875), în scopul colaborării între administrațiile statelor membre în domeniul serviciilor poștale. U.P.U. are 189 membri (2002), printre care și România (din 1874).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
UNIUNEA POȘTALĂ UNIVERSALĂ v. Organizația Națiunilor Unite.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
UNIVERSAL, casă americană de producție fondată, în 1912, de către Carl Laemmle. Prima companie independentă care, în 1915, deține un studio important (Universal City). În existența sa aproape centenară și-a cucerit popularitatea prin mari vedete, mari regizori și cultivarea unor genuri de succes: westernul, comedia și științifico-fantasticul.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
UNIVERSÁLE (UNIVERSÁLII) (‹ lat.) Proprietate care poate fi predicată despre toți indivizii de un anumit fel (precum „roșul”) sau relație (relația de rudenie, cum ar fi cea de frate, relațiile cauzale, relațiile de spațiu sau timp). Introducerea conceptului în filozofie se atribuie lui Socrate. Chestiunea de ordin metafizic cu privire la u. se referă la natura reală a u., generând așa-numita ceartă (disputa, problema) universaliilor. În Antic., discutată în contradictoriu de Platon și Aristotel, ea devine centrală în Ev. med. când s-au conturat trei poziții principale: realismul (u. există independent de lucrurile particulare); nominalismul (u. nu există independent de lucrurile particulare); conceptualismul (u. există numai în minte). În sec. 20 problema u. a renăscut mai ales în tradiția filozofiei analitice (Frege, Russell, Wittgenstein, Quine). V. realism, nominalism, conceptualism.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)