UNIVERSALITÁTE s. f. 1. Caracterul, însușirea a ceea ce este universal; universalism. 2. Totalitate, generalitate. – Din fr. universalité, lat. universalitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UNIVERSALITÁTE f. Caracter universal. /<fr. universalité, lat. universalitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNIVERSALITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este universal. 2. Totalitate, generalitate; universalism (1) [în DN]. 3. (Jur.) Principiu de drept internațional în virtutea căruia, în afară de membrii fondatori, pot și trebuie să devină membri ai unei organizații internaționale toate statele care-i acceptă statutul și sunt dispuse să îndeplinească aceste obligații. [Cf. fr. universalité, lat. universalitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UNIVERSALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este universal; universalism (1). 2. totalitate, generalitate. 3. (jur.) caracter al acelor reguli care se aplică fără nici o discriminare și în mod egal în toate statele. ◊ caracterul unei organizații internaționale de a fi deschisă tuturor statelor lumii care-i acceptă statutul. (< fr. universalité, lat. universalitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UNIVERSALITÁTE s. 1. v. generalitate. 2. universalism. (~ preocupărilor sale.) 3. (JUR.) totalitate. (Lasă cuiva prin testament ~ bunurilor sale.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Universalitate ≠ particularitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
universalitáte s. f., g.-d. art. universalității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink