UNTÁR, (1) untari, s. m., (2) untare, s. n. 1. S. m. Persoană care se ocupă cu prepararea untului. 2. S. n. Vas de lemn în care se bate untul. – Unt + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
untár (persoană) s. m., pl. untári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
untár (vas) s. n., pl. untáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UNTÁR1 ~e n. rar Vas înalt și îngust, din doage cercuite, în care se bate smântâna, pentru a alege untul; budăi; putinei. /unt + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UNTÁR2 ~i m. rar Lucrător specializat în producerea untului. /unt + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink