Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: urâți (verb tranzitiv) , urâțire (substantiv feminin)   
URÂȚÍRE, urâțiri, s. f. Acțiunea de a (se) urâți și rezultatul ei. – V. urâți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URÂȚÍRE s. deformare, deformație, desfigurare, pocire, schimonoseală, schimonosire, sluțire, strâmbare. (~ a feței unei persoane.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urâțíre s. f., g.-d. art. urâțírii; pl. urâțíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URÂȚÍ, urâțesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni urât; a (se) sluți, a (se) poci. – Din urât.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE URÂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și pierde frumusețea; a deveni urât; a se poci; a se sluți. /Din urât
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A URÂȚÍ ~ésc tranz. A face să se urâțească; a sluți; a poci. /Din urât
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URÂȚÍ vb. a (se) deforma, a (se) desfigura, a (se) poci, a (se) schimonosi, a (se) sluți, a (se) strâmba, (pop. și fam.) a (se) scălâmbăia, a (se) scofâlci, (pop.) a (se) hâzi, (Mold. și Bucov.) a (se) șonți, (înv.) a (se) grozăvi. (S-a ~ de tot în urma accidentului.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urâțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urâțésc, imperf. 3 sg. urâțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. urâțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)