URCIORÚȘ1, urciorușe, s. n. Urcioraș. [Var.: ulciorúș s. n.] – Urcior1 + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URCIORÚȘ2, urciorușe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui urcior2. – Urcior2 + suf. -uș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
urciorúș s. n., pl. urciorúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink