URECHIÚȘĂ, urechiușe, s. f. 1. Diminutiv al lui ureche. 2. Ciupercă comestibilă cu pălăria în formă de pâlnie de culoare galbenă-portocalie sau roșcată (Cantharellus cibarius). ♦ (Bot.) Urechea-babei. 3. (Pop.) Colțunași umpluți cu carne, care se fierb în supă. – Ureche + suf. -ușă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URECHIÚȘĂ s. (BOT.; Peziza aurantia) urechea-babei, (reg.) babă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URECHIÚȘĂ s. v. burete-galben, urechelniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urechiúșă s. f., g.-d. art. urechiúșei; pl. urechiúșe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URECHIÚȘĂ ~e f. Ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechea-babei. /ureche + suf. ~ușă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink