UREMÍE, uremii, s. f. Creșterea patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge când rinichiul bolnav nu le poate elimina în întregime. – Din fr. urémie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UREMÍE s.f. Creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. [Gen. -iei. / < fr. urémie, cf. gr. ouron – u***ă, haima – sânge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UREMÍE s. f. creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. (< fr. urémie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uremíe s. f., art. uremía, g.-d. art. uremíei; pl. uremíi, art. uremíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UREMÍE ~i f. Stare patologică constând în intoxicația generală a organismului, provocată de creșterea excesivă a cantității de uree din sânge. [G.-D. uremiei] /<fr. urémie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink