Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: urgenta (verb tranzitiv) , urgentare (substantiv feminin)   
URGENTÁRE, urgentări, s. f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei. – V. urgenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URGENTÁRE s.f. Acțiunea de a urgenta și rezultatul ei; grăbire. [< urgenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
URGENTÁRE s. v. accelerare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urgentáre s. f., g.-d. art. urgentării; pl. urgentări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URGENTÁ, urgentez, vb. I. Tranz. A accelera, a grăbi mersul unei lucrări, al unei acțiuni, rezolvarea unei probleme etc. – Din urgent.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A URGENTÁ ~éz tranz. (acțiuni, procese) A face să aibă loc sau să se producă mai repede; a grăbi; a accelera; a zori; a pripi; a precipita. /Din urgent
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URGENTÁ vb. I. tr. A grăbi, a accelera mersul unei lucrări. [< urgent].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
URGENTÁ vb. tr. a grăbi, a accelera mersul unei lucrări. (< urgent)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
URGENTÁ vb. v. accelera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urgentá vb., ind. prez. 1 sg. urgentéz, 3 sg. și pl. urgenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)