Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
URICÁR, uricari, s. m. 1. Persoană însărcinată să redacteze urice (2) în cancelariile domnești; logofăt, pisar. 2. Colecție de documente vechi. – Uric2 + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URICÁR s. v. diac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uricár (persoană) s. m., pl. uricári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
uricár (carte) s. n., pl. uricáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URICÁR1 ~e n. Culegere de documente vechi, de urice. /uric + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URICÁR2 ~i m. (în Moldova și în Mun-tenia medievală) Slujbaș în cancelaria dom-nească care avea însărcinarea de a scrie urice; diac; gramatic. /uric + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)