URLUITOÁRE, urluitori, s. f. Mașină cu care se urluiesc boabele sau turtele furajere de semințe oleaginoase. [Pr.: -lu-i-. - Var.: uruitoáre s. f.] – Urlui + suf. -toare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
urluitoáre s. f., g.-d. art. urluitórii; pl. urluitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URLUITOÁRE ~óri f. Mașină pentru producerea urluielii; mașină de urluit. /a urlui + suf. ~toare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink