URMULÍȚĂ, urmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță. – Urmă + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
urmulíță s. f., g.-d. art. urmulíței; pl. urmulíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink