Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: urni (verb tranzitiv) , urnire (substantiv feminin)   
URNÍRE, urniri, s. f. Acțiunea de a (se) urni și rezultatul ei. – V. urni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URNÍRE s. v. clintire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urníre s. f., g.-d. art. urnírii; pl. urníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URNÍ, urnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE URNÍ mă ~ésc intranz. A se pune în mișcare, deplasându-se (puțin) din locul inițial; a se clinti. /<sl. urinonti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A URNÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte imobile) A mișca (puțin sau cu greu) din loc; a clinti; a strămuta. ◊ Nu-l ~ești cu una cu două e greu de mișcat din loc. 2) (mașini, sisteme tehnice etc.) A face să funcționeze; a scoate din starea de inactivitate. ◊ ~ carul din loc a începe realizarea unei acțiuni (care trebuia făcută demult). /<sl. urinonti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URNÍ vb. v. clinti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urní (-nésc, -ít), vb. – A mișca, a deplasa cu greu. – Mr. aurnescu „a se grăbi”. Sl. urinati „a devia” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 345), cf. sb. urinuti „a împinge”. Der. din sl. otŭrinati „a împinge” (Tiktin) pare mai dificilă fonetic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
urní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urnésc, imperf. 3 sg. urneá; conj. prez. 3 sg. și pl. urneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)