URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URTICÁNT, -Ă adj. (Rar) Care urzică; urzicător, usturător. [< fr. urticant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
URTICÁNT, -Ă adj. care provoacă usturime; urzicător, usturător. (< fr. urticant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
URTICÁNT adj. urzicător, usturător. (Plante ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urticánt adj. m., pl. urticánți; f. sg. urticántă, pl. urticánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URTICÁNT ~tă (~ți, ~te) livr. Care produce usturime; urzicător; usturător. Plantă ~tă. /<fr. urticant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink