URUIÓC, uruioace, s. n. (Pop.) Parte a urzelii de la capătul pânzei, care nu se mai poate țese și care se taie și se aruncă atunci când se scoate pânza din război. [Pr.: -ru-ioc] – Cf. ucr. uryvok, scr. urivak.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URUIÓC s. v. piedin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uruióc s. n., pl. uruioáce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URUIÓC ~ioáce n. Totalitate a firelor de urzeală de la capătul pânzei, care rămân pe stative după tăierea acesteia. /cf. ucr. uriok, urivok
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink