Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: urzica (verb tranzitiv) , urzică (substantiv feminin)   
URZICÁ, urzíc, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) produce o usturime dureroasă (și o bășicare) a pielii prin atingere de sau cu urzici ori de sau cu alte plante (ori animale) urticante. 2. Tranz. Fig. A ironiza, a persifla. – Din urzică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URZICÁ vb. v. bășica.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICÁ vb. v. ironiza, persifla, zeflemisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urzicá vb., ind. prez. 1 sg. urzíc, 3 sg. și pl. urzícă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URZÍCĂ, urzici, s. f. 1. Gen de plante erbacee din familia urticaceelor, cu tulpina și frunzele acoperite cu peri urticanți, folosite în industria textilă, în medicină și în alimentație (Urtica); plantă din acest gen. ◊ Compus: urzică-moartă = plantă erbacee medicinală cu flori roșii-purpurii (Lamium maculatum). 2. Țesătură fabricată din fibrele urzicii (1), din care se confecționează saci. 3. Compus: (Zool.) urzică-de-mare = nume dat mai multor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante. – Lat. urdica (= urtica).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE URZICÁ mă urzíc intranz. A simți usturime la atingerea cu urzicile. /Din urzică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A URZICÁ urzíc tranz. 1) (despre plante urzicătoare sau alți factori de acest gen) A supune unei senzații de usturime (în urma atingerii de piele). 2) (despre persoane) A atinge cu o urzică (sau cu altă plantă urzicătoare), producând usturime. 3) fig. (persoane) A înțepa cu vorba; a ataca cu vorbe usturătoare. /Din urzică
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URZÍCĂ ~ci f. 1) Plantă cu tulpina e****ă, având frunze opuse, inegal dințate, acoperite (ca și tulpina) de peri urticanți, folosită în industria textilă, în medicină și ca aliment. ◊ ~-moartă plantă erbacee asemănătoare cu urzica, dar cu peri neurticanți și cu flori albe sau roșii-purpurii. 2) Țesătură pentru saci, confecționată din fibrele unei astfel de plante. [G.-D. urzicii] /<lat. urdica
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
URZICA-RÁȚEI s. v. măcrișul, calului, ștevie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZÍCĂ s. (BOT.) urzică chinezească (Bochmeria nivea) = ramie; urzică mică (Urtica urens) = (reg.) oieșea, urzicea, urzică crăiască, urzică iute; urzică moartă = a) (Lamium purpureum) sugel, (reg.) țigancă; b) (Lamium album) sugel alb, (reg.) fata-mâței, urzică albă, urzică creață.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICĂ ÁLBĂ s. v. sugel alb, urzică moartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICĂ CRĂIÁSCĂ s. v. urzică mică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICĂ CREÁȚĂ s. v. sugel alb, urzică moartă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICĂ IÚTE s. v. urzică mică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICĂ MOÁRTĂ s. v. paracherniță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZICĂ-NEÁGRĂ s. v. buberic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
URZÍCI s. pl. v. mireasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urzícă (urzici), s. f. – Plantă din familia urticaceelor (Urtica dioica, U. urens). – Mr. urdzîca, megl. urzică, istr. urzikę. Lat. urtῑca (Pușcariu 1840; REW 9090), cf. it. ortica, prov., cat., sp., port. ortiga, fr. ortie. Trecerea lui tizi este anormală, totuși cf. abruz. ardica, sicil. firdica, arag. jordiga, (x)ordigalat. *urdica, care s-a vrut să se explice printr-o contaminare cu gr. ἀδίϰη „urzică” (Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 145; cf. Meyer, Alb. St., IV, 114), sau, mai puțin probabil, cu ardere (Meyer-Lübke, Archiv., CLXVI, 59; cf. împotrivă Corominas, III, 583). – Der. urzica, vb. (a bate cu urzica); urzicar, s. n. (loc de urzici; s. m., fluture, Vannesa urticae); urzicea, s. f. (varietate, de urzică, Urtica urens); urzicuță, s. f. (verbină). Urzicariu, s. n. (Trans., cearșaf) nu pare clar. – Der. neol. urticarie, s. f., din fr. urticaire.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
urzícă s. f., g.-d. art. urzícii; pl. urzíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
urzícă-de-máre s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
urzícă-moártă s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)