Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
URZICÁR1, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pânză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne