URZICÚȚĂ, urzicuțe, s. f. Diminutiv al lui urzică. – Urzică + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URZICÚȚĂ s. (BOT.) 1. urzicea. 2. (Verbena) verbină, (franțuzism) vervenă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urzicúță s. f., g.-d. art. urzicúței; pl. urzicúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink