URZICĂTÓR, -OÁRE, urzicători, -oare, adj. Care urzică, care produce usturime. ♦ Fig. Caustic, sarcastic, ironic. – Urzica + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
URZICĂTÓR adj. urticant, usturător. (Plante ~oare.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
urzicătór adj. m., pl. urzicătóri; f. sg. și pl. urzicătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
URZICĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care urzică; care produce usturime; us-turător. 2) fig. Care atinge amorul propriu; care conține aluzii răutăcioase; mușcător; usturător; pișcător; corosiv; înțepător. /a urzica + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink