URÂȚÉL, -ÍCĂ, urâței, -ele, adj. Diminutiv al lui urât (I); cam urât. – Urât + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
urâțél adj. m., pl. urâțéi; f. sg. urâțícă, pl. urâțéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink