USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. (< fr. ustensile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dul-gherie.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ustensílă s. f., pl. ustensíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
USTENSÍLĂ ~e f. Obiect de uz curent (cu funcție de sculă sau de unealtă). /<fr. ustensile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink