USTURÓI, usturoi, s. m. Plantă erbacee din familia liliaceelor, cu gust și miros caracteristic, cu frunze lanceolate, al cărei bulb, format din mai mulți bulbi mici de formă lunguiață, are gust usturător, este bogat în substanțe nutritive și comestibil; ai4 (Allium sativum). ♦ Compus: usturoi-sălbatic = samuraslă. ♦ P. restr. Bulbul acestei plante; cățel din bulbul acestei plante. – Ustura + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
USTURÓI s. (BOT.) 1. (Allium sativum) (Transilv.) ai. 2. usturoi sălbatic (Allium vineale) = pur, (reg.) samuraslă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
USTURÓI s. v. hrean.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
usturói s. m., pl. usturói
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
USTURÓI ~ m. 1) Plantă erbacee legumicolă, cultivată pentru bulbul său secționat în căței (la maturitate) și tulpina tânără cu frunze lungi, lanceolate, cu gust și miros specific. 2) Bulb al acestei plante, bogat în substanțe nutritive și în vitamine. Cunună de ~. Cățel de ~. /a ustura + suf. ~oi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
USTUROI-DE-LÁC s. v. iarbă-usturoasă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
usturói sălbátic s. m. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink