UTILITÁTE, utilități, s. f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. – Din fr. utilité, lat. utilitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UTILITÁTE f. Caracter util. /<fr. utilité, lat. utilitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
UTILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este util sau utilizabil. ♦ Folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. [Cf. fr. utilité, lat. utilitas].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UTILITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este util(izabil). ◊ folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva. (< fr. utilité, lat. utilitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UTILITÁTE s. folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză. (De mare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Utilitate ≠ inutilitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
utilitáte s. f., g.-d. art. utilității; (foloase) pl. utilități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink