UTRÍCULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UTRÍCULĂ s. f. / utrícul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
utrículă s. f. /utrícul s. m. (sil. -tri-), pl. utrícule/utrículi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UTRÍCUL s.n. v. utriculă.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UTRÍCUL s. m. elem. utriculă.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink