UVULÁR, -Ă, uvulari, -e, adj. care aparține uvulei, privitor la uvulă. ♦ (Despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, prin vibrarea omușorului. – Din fr. uvulaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UVULÁR, -Ă adj. Referitor la uvulă, al uvulei. ♦ (Fon.; despre sunete) Care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. [Cf. fr. uvulaire, it. uvulare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UVULÁR, -Ă adj. 1. al uvulei. 2. (fon.; despre sunete) care se articulează în partea posterioară a cavității bucale, cu vibrarea uvulei. (< fr. uvulaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uvulár adj. m., pl. uvulári; f. sg. uvuláră, pl. uvuláre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UVULÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de uvulă; referitor la uvulă. 2) (despre sunete) Care se articulează cu participarea uvulei. /<fr. uvulaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink