UVÚLĂ, uvule, s. f. (Anat.) Omușor. – Din fr. uvule, lat. uvula.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UVÚLĂ s.f. (Anat.) Apendice cărnos situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a vălului palatin; luetă; (pop.) omușor. [< fr. uvule, it., lat. uvula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UVÚLĂ, uvúle, s.f. ~, gușter; împărătuș, luetă. [și NODEX]
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
UVÚLĂ s. v. omușor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
uvúlă s. f., g.-d. art. uvúlei; pl. uvúle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UVÚLĂ ~e f. Apendice muscular din partea posterioară a cavității bucale, care contribuie la închiderea foselor nazale în procesul deglutiției; omușor; gușter; împărătuș. /<fr. uvule, lat. uvula
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink