UZUFRUCTUÁR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UZUFRUCTUÁR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UZUFRUCTUÁR, -Ă s. m. f. deținător al unui drept de uzufruct. (< lat. usufructuarius, după fr. usufruitier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uzufructuár s. m. (sil. -fruc-tu-ar), pl. uzufructuári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UZUFRUCTUÁR ~i m. Persoană care beneficiază de dreptul de uzufruct. [Sil. -tu-ar] /<lat. usufructuarius
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink