UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpători, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
UZURPATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
UZURPATÓR ~i m. Persoană care uzurpă (un drept, puterea de stat etc.). /<fr. usurpateur, lat. usurpator
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
uzurpatoáre s. f., g.-d. art. uzurpatoárei; pl. uzurpatoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink