Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VÂLTOÁRE, vâltori, s. f. 1. Loc adâncit în albia unui râu, unde apa formează vârtejuri; vârtej format de apă în acest loc; bulboană, bulboacă. 2. (Reg.) Vijelie. 3. Fig. Zarvă; învălmășeală. [Var.: (pop.) vultoáre s. f.] – Lat. voltoria (< volutus).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vâltoáre s. f.., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂLTOÁRE s. v. bulboană.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÂLTOÁRE s. v. piuă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vâltoáre s. f., g.-d. art. vâltórii; pl. vâltóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VâLTOÁRE ~óri f. 1) Loc unde apa formează vârtejuri; vârtej de apă; volbură; bulboană; vâlvoare. 2) fig. Agitație zgomotoasă; învălmășeală gălăgioasă; tumult. /<lat. voltoria
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vîltoáre (-ori), s. n.1. Vîrtej, bulboană. – 2. (Trans.) Piuă. – Var. vultoare. Creație expesivă, probabil var. disimilată a lui vîltoare. Legătura cu un lat. *voltorĭa (Pușcariu 904) sau lat. volutŭlāre, it. voltolare (Tiktin; Candrea; REW 9441) este improbabilă. – Der. vîltura (var. vîltora, învîltora, Trans. vultora, văltura), vb. (a da la piuă; refl., a se învîrteji). Cf. Iordan, BF, II, 187.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)