Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: vâna (verb tranzitiv) , vânat (s.n.; -uri) (substantiv neutru)   
VÂNÁT, vânaturi, s. n. 1. Vânătoare. 2. Ceea ce vânează cineva; p. restr. carnea unui animal vânat. – V. vâna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vânát s. n., pl. vânáturi
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNÁT s. 1. prindere, vânare. (A început sezonul de ~ al păsărilor.) 2. v. vânătoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vânát s. n., pl. vânáturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÂNÁ, vânez, vb. I. Tranz. 1. A pândi, a urmări și a prinde sau ucide animale sau păsări sălbatice. ♦ A pescui (mai ales pești mari). ♦ Fig. A urmări un om pentru a-l prinde; a hăitui. 2. Fig. (Adesea peior.) A urmări cu aviditate, cu stăruință. ♦ (Fam.) A pune mâna pe...; a face rost. – Lat. venare (=venari).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A VÂNÁ vânéz tranz. 1) (animale sălbatice) A ucide în mod premeditat. 2) fig. (ființe, lucruri) A urmări cu insistență. /<lat. venare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VâNÁT ~uri n. v. A VÂNA. 2) Vietate care a fost vânată. 3) Carnea acestei vietăți. /v. a vâna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
vâná (a ~) vb., ind. prez. 3 vâneáză
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNÁ vb. a prinde, (înv.) a vânători. (A ~ iepuri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
VÂNÁ vb. v. pescui, prinde.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vâná vb., ind. prez. 1 sg. vânéz, 3 sg. și pl. vâneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)