Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÂNTURĂTÚRĂ s. v. pleavă, vânturare, vânturat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VâNTURĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A VâNTURA. 2) Masă de impurități rămasă după vânturare. /a vântura + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)