Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VĂTĂMĂTÓR, -OÁRE, vătămători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care vatămă sau poate vătăma; dăunător, păgubitor, stricător. ♦ (Substantivat, m.) Nume dat insectelor (sau altor animale) care produc stricăciuni plantelor de cultură. 2. S. f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț (Anthyllis vulneraria). 3. S. f. Plantă graminacee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe (Bromus commutatus). – Vătăma + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
vătămătór1 adj. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
vătămătór2 (insectă) (rar) s. m., pl. vătămătóri
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VĂTĂMĂTÓR adj. 1. v. dăunător. 2. v. contraindicat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vătămător ≠ nedăunător, nevătămător
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vătămătór adj. m., s. m., pl. vătămătóri; f. sg. și pl. vătămătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VĂTĂMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care vatămă; în stare să producă vătămături. /a (se) vătăma + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VĂTĂMĂTÓR2 ~i m. Animal (mai ales insectă) care vatămă plantele; dăunător. /a vătăma + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)