VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VALÁBIL, -Ă adj. 1. Care are valoare. 2. Care poate fi acceptat (ca plată, ca mărturie etc.); acceptabil. 3. Care este întărit cu toate formele legale. [Cf. fr. valable, lat. valabilis < valere – a fi sănătos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VALÁBIL, -Ă adj. care are valoare; care poate fi acceptat; acceptabil. ◊ care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate. (< fr. valable)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VALÁBIL adj. 1. bun. (Bani ~.) 2. v. autentic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Valabil ≠ nevalabil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
valábil adj. m., pl. valábili; f. sg. valábilă, pl. valábile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink