VALÉNT, -Ă adj. (Liv.) Curajos, viteaz; puternic, brav. [Cf. it. valente, lat. valens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
-VALÉNT elem. „care valorează”, „valență”. (< fr. -valent, cf. lat. valens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
valént adj. m., pl. valénți; f. sg. valéntă, pl. valénte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) în fața unui judecător bun, argumentele valorează mai mult decât martorii – Cicero, „De republica”, I, 38, 59.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink