Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VANITÁTE, vanități, s. f. Ambiție neîntemeiată; dorință de a face impresie; orgoliu, trufie, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie. – Din fr. vanite, lat. vanitas, -atis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VANITÁTE s.f. Ambiție deșartă și trufașă; trufie, înfumurare, îngâmfare. ♦ Deșertăciune. [Cf. lat. vanitas, fr. vanité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VANITÁTE s. f. ambiție deșartă și trufașă; orgoliu, trufie, înfumurare, îngâmfare. ◊ deșertăciune. (< fr. vanité, lat. vanitas)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
vanitáte s. f., g.-d. art. vanitắții; (lucruri zadarnice) pl. vanitắți
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VANITÁTE s. v. înfumurare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vanitate ≠ modestie, simplețe, simplitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
vanitáte s. f., g.-d. art. vanității; (lucruri zadarnice) pl. vanități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VANITÁTE ~ăți f. Atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare; trufie; infatuitate. /<fr. vanité, lat. vanitas, ~atis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)