Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
VÁRĂ, veri, s. f. Anotimpul cel mai călduros al anului, cuprins între primăvară și toamnă și reprezentând (în emisfera boreală) intervalul de timp de la 22 (21) iunie până la 23 septembrie. ◊ Loc. adj. De vară = a) necesar în timpul verii; care se poartă în timpul verii; care se practică vara; b) (despre fructe, plante etc.) care se coace, rodește vara; văratic. ◊ Loc. adv. La vară = în vara viitoare, în vara care urmează. Astă-vară = în vara care a trecut. (În) vara asta = în vara în care ne aflăm. (Pop.) An-vară = în vara anului precedent. De cu vară = fiind încă vară. Peste vară = în timpul verii. ♦ (Adverbial; în forma vara) În cursul anotimpului mai sus definit; în fiecare an, în cursul acestui anotimp. – Lat. vera (= ver primăvară).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
váră2 (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VÁRĂ s. verișoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Vară ≠ iarnă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
váră (véri), s. f. – Anotimpul cel mai călduros al anului. – Mr. veară, megl. vęră, istr. vęrę. Lat. vēra, pl. de la vēr, tratat ca în primavera (Pușcariu 1875; REW 9213), cf. alb. verë (Philippide, II, 657). – Der. văra, vb. (a-și petrece vara; a pășuna vitele în timpul verii); vărat, s. n. (perioadă de vară; timpul în care pasc vitele vara); văratec (var. văratic), adj. (se zice mai ales despre fructele timpurii; locul unde pasc vitele vara; taxa pe pășuni); învăra, vb. refl. (a veni vara). – Cf. primăvară.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
váră (rudă) s. f., g.-d. art. vérei; pl. vére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
váră (anotimp) s. f., g.-d. art. vérii; pl. veri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VÁRĂ1 veri f. 1) Anotimp al anului care cuprinde, în emisfera nordică, lunile iunie, iulie, august. ◊ De ~ a) necesar pentru vară; b) care are loc vara. La ~ în timpul verii viitoare. Astă ~ vara trecută. De cu ~ încă din timpul verii. Pierde-vară om care nu are nici o ocupație, care nu face nimic; haimana. [G.-D. verii] /<lat. vera
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VÁRĂ2 vére f. Persoană de sex feminin considerată în raport cu fiica sau cu fiul unchiului ori a mătușii. /<lat. verus, ~a
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PIERDE-VÁRĂ s. târâie-brâu, (reg.) suflă-n-vânt. (Un ~ pe care nu te poți baza.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ȘOIM DE VÁRĂ s. v. erete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
an-váră adv.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ástă-váră adv. (în tempo rapid: as-vară)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
piérde-váră s. m., f. invar.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)