Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: variant (adjectiv) , variantă (substantiv feminin)   
VARIÁNTĂ, variante, s. f. 1. Aspect (ușor) schimbat față de forma de bază, tipică a unui lucru, a unei lucrări, a unui text, a unei acțiuni. ♦ Spec. (Lingv.) Formă a unui element lingvistic care diferă de aspectul tipic, obișnuit al acestui element. 2. Drum care ocolește (pe o anumită porțiune) traseul principal, ajungând în același punct final. [Pr.: -ri-an-] – Din fr. variante.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VARIÁNTĂ s.f. 1. Aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei acțiuni etc. ♦ Drum diferit de cel obișnuit, dar care vizează același obiectiv. 2. (Lingv.) Formă a unui cuvânt diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. [Pron. -ri-an-. / < fr. variante].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
VARIÁNTĂ s. f. 1. aspect particular, diferit față de o formă socotită ca bază sau tipică a unui lucru, a unei lucrări, acțiuni. 2. formă a unui element lingvistic diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. 3. drum (canal) care ocolește traseul principal, ajungând în același punct final. 4. (biol.) individ, populație care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere. 5. (stat.) una din formele sub care s-a înregistrat variabila (II, 3) în cadrul activității cercetate. (< fr. variante)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
variántă (formă diferită de cea de bază) (-ri-an-) s. f., g.-d. art. variántei; pl. variánte
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
variántă (numărul factorilor de echilibru) (-ri-an-) s. f. g.-d. art. variántei
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
VARIÁNTĂ s. 1. v. versiune. 2. (LINGV.) formă. (~ lexicală.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Variantă ≠ invariantă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
variántă s. f. (sil. -ri-an-), g.-d. art. variántei; pl. variánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VARIÁNTĂ ~e f. 1) Formă a unui lucru, a unui fenomen sau a unei acțiuni care variază parțial față de forma de bază. 2) lingv. Unitate lingvistică (cuvânt, îmbinare, pronunție) care variază parțial față de normele literare. ~ stilistică. [Sil. -ri-an-] /<fr. variante
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
VARIÁNT, -Ă adj. care variază, schimbător, nestatornic. (< fr. variant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
variánt adj. m., pl. variánți; f. sg. variántă, pl. variánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)