VATÁLĂ, vatale, s. f. Organ mobil al războiului de țesut, care susține spata și permite dirijarea suveicii prin rost, menținerea paralelă a firelor de urzeală și îndesarea firului de bătătură. [Var.: (pop.) vătală s. f.] – Din bg. vatala (pl.).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
VATÁLĂ s. (TEHN.) (pop.) brâglă. (~ la războiul de țesut.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
vatálă s. f., g.-d. art. vatálei; pl. vatále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
VATÁLĂ ~e f. la pl. Dispozitiv mobil constând din două piese orizontale, în care se prinde spata la războiul de țesut. /<bulg. vatala
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink